Teoria Vesper (1980) – 11 categorii de tipuri de întreprinzători:
- Indivizii singuratici care lucrează pentru ei însăşi;
- Indivizii care formează echipe;
- Inovatorii singuratici;
- Indivizii care cooperează
- Indivizii specializaţi în achiziţii;
- Artiştii vânzătorii – cumpărătorii;
- Specialiştii în conglomerări;
- Speculatorii;
- Manipulatorii de valoare.
Schuman (1982) – 10 tipuri de întreprinzători
- Independentul care porneşte afacerea de la zero;
- Achizitorul;
- Succesorul într-o afacere de familie;
- Succesorul într-o afacere exterioară familiei;
- Francizorul;
- Francizatul;
- Antreprenorul conducător al unei corporaţii;
- Antreprenorul non profit;
- Individul care lucrează pentru sine;
- Alţii.
Teoria Văduva (2004) - 3 tipuri distincte de întreprinzători:
- Creatorii – pornesc noi afaceri cu visul de a crea un produs său serviciu nou;
- Moştenitorii – moştenesc o afacere său intră într-o afacere de familie;
- Administratorii – care cumpără o afacere sau o franciză.
Evoluţia rolului întreprinzătorilor a fost puternic influenţată de principiile şi tehnicile manageriale, fiind în strânsă legătură cu mediul social din care provine întreprinzătorul. El trebuie să fie conştient că îşi asumă responsabilităţi de natură economică, etică, socială faţă de angajat, furnizor, clienţi.
Antreprenoriatul nu mai este un concept abstract. Există cerere şi interes din ce în ce mai mare
Pentru plasarea "antreprenoriatului" (creare de noi afaceri) ca element cheie în procesul de dezvoltare şi revitalizare a zonelor mai puţin dezvoltate din Europa.
De asemenea, activitatea antreprenorială a trezit interesul multor cercetători din mediul universitar dar care au demonstrat că niveluri ridicate ale activităţii antreprenoriale pot avea efecte pozitive asupra generării de locuri de muncă şi creşterii economice.
Modele şi procesul antreprenorial – studiu comparativ
Uniunea Europeană începe să acorde o atenţie mai mare dezvoltării zonelor rurale, oferind mai mult decât simplul sprijin agricol şi pe măsură ce începe să se răspândească ideea că crearea de afaceri şi dezvoltarea pot constitui cea mai bună strategie pentru dezvoltarea rurală, rapoarte noi provenite din diferite surse internaţionale pun acum sub semnul întrebării beneficiile sprijinului antreprenorial pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale.
Rezultatele unui studiu privind influenta antreprenoriatului asupra dezvoltării economice locale, efectuat în 30 de ţări, arată că stimularea activităţii antreprenoriale poate oferi o alternativă la plata ajutorului de şomaj în zonele rurale, dar că efectele directe asupra locurilor de muncă şi asupra creşterii sunt modeste în aceste zone şi adesea favorizează segmente specifice de populaţie. Potrivit studiului există multe obstacole care împiedică dezvoltarea antreprenoriatului în zonele rurale, influenţând atât dimensiunea cât şi forma activităţii antreprenoriale şi şansele sale de reuşită.
Studiul încheie prin a afirma că factorii instituţionali neoficiali, precum lipsa unor exemple pozitive de întreprinzători (modele de urmat) şi reţelele limitate sunt câteva dintre barierele cele mai importante în calea dezvoltării antreprenoriatului. In lipsa unor modele de urmat în domeniul antreprenoriatului, agenţii economici nu au forţa necesară pentru a lua deciziile de care este nevoie pentru a deveni întreprinzător.
Rezultatul principal al acestui raport indică faptul că există o diferenţă semnificativă în influenţa pe care o au modelele antreprenoriale în diferitele decizii din procesul antreprenorial.
Rolul antreprenorului în economia contemporană:
- Sunt cei care dezvoltă modele noi şi îndrăzneţe, vin cu soluţii absolut inovatoare
- Sunt cei care îşi asumă o parte din riscurile asociate dezvoltării afacerii, au viziunea şi
încăpăţânarea de a reuşi şi de a găsi formule de succes
- Antreprenorii sunt, fără îndoială, “purtătorii” cunoaşterii, cei care o diseminează în societate
și găsesc formulele stabile în care eficienţa este maximizată.
Teoria Vesper (1980) – 11 categorii de tipuri de întreprinzători:
- Indivizii singuratici care lucrează pentru ei însăşi;
- Indivizii care formează echipe;
- Inovatorii singuratici;
- Indivizii care cooperează
- Indivizii specializaţi în achiziţii;
- Artiştii vânzătorii – cumpărătorii;
- Specialiştii în conglomerări;
- Speculatorii;
- Manipulatorii de valoare.
Schuman (1982) – 10 tipuri de întreprinzători
- Independentul care porneşte afacerea de la zero;
- Achizitorul;
- Succesorul într-o afacere de familie;
- Succesorul într-o afacere exterioară familiei;
- Francizorul;
- Francizatul;
- Antreprenorul conducător al unei corporaţii;
- Antreprenorul non profit;
- Individul care lucrează pentru sine;
- Alţii.
Teoria Văduva (2004) - 3 tipuri distincte de întreprinzători:
- Creatorii – pornesc noi afaceri cu visul de a crea un produs său serviciu nou;
- Moştenitorii – moştenesc o afacere său intră într-o afacere de familie;
- Administratorii – care cumpără o afacere sau o franciză.
Evoluţia rolului întreprinzătorilor a fost puternic influenţată de principiile şi tehnicile manageriale, fiind în strânsă legătură cu mediul social din care provine întreprinzătorul. El trebuie să fie conştient că îşi asumă responsabilităţi de natură economică, etică, socială faţă de angajat, furnizor, clienţi.
Antreprenoriatul nu mai este un concept abstract. Există cerere şi interes din ce în ce mai mare
Pentru plasarea "antreprenoriatului" (creare de noi afaceri) ca element cheie în procesul de dezvoltare şi revitalizare a zonelor mai puţin dezvoltate din Europa.
De asemenea, activitatea antreprenorială a trezit interesul multor cercetători din mediul universitar dar care au demonstrat că niveluri ridicate ale activităţii antreprenoriale pot avea efecte pozitive asupra generării de locuri de muncă şi creşterii economice.
Modele şi procesul antreprenorial – studiu comparativ
Uniunea Europeană începe să acorde o atenţie mai mare dezvoltării zonelor rurale, oferind mai mult decât simplul sprijin agricol şi pe măsură ce începe să se răspândească ideea că crearea de afaceri şi dezvoltarea pot constitui cea mai bună strategie pentru dezvoltarea rurală, rapoarte noi provenite din diferite surse internaţionale pun acum sub semnul întrebării beneficiile sprijinului antreprenorial pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale.
Rezultatele unui studiu privind influenta antreprenoriatului asupra dezvoltării economice locale, efectuat în 30 de ţări, arată că stimularea activităţii antreprenoriale poate oferi o alternativă la plata ajutorului de şomaj în zonele rurale, dar că efectele directe asupra locurilor de muncă şi asupra creşterii sunt modeste în aceste zone şi adesea favorizează segmente specifice de populaţie. Potrivit studiului există multe obstacole care împiedică dezvoltarea antreprenoriatului în zonele rurale, influenţând atât dimensiunea cât şi forma activităţii antreprenoriale şi şansele sale de reuşită.
Studiul încheie prin a afirma că factorii instituţionali neoficiali, precum lipsa unor exemple pozitive de întreprinzători (modele de urmat) şi reţelele limitate sunt câteva dintre barierele cele mai importante în calea dezvoltării antreprenoriatului. In lipsa unor modele de urmat în domeniul antreprenoriatului, agenţii economici nu au forţa necesară pentru a lua deciziile de care este nevoie pentru a deveni întreprinzător.
Rezultatul principal al acestui raport indică faptul că există o diferenţă semnificativă în influenţa pe care o au modelele antreprenoriale în diferitele decizii din procesul antreprenorial.
Rolul antreprenorului în economia contemporană:
- Sunt cei care dezvoltă modele noi şi îndrăzneţe, vin cu soluţii absolut inovatoare
- Sunt cei care îşi asumă o parte din riscurile asociate dezvoltării afacerii, au viziunea şi
încăpăţânarea de a reuşi şi de a găsi formule de succes
- Antreprenorii sunt, fără îndoială, “purtătorii” cunoaşterii, cei care o diseminează în societate
și găsesc formulele stabile în care eficienţa este maximizată.
