Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă una din ramurile specializate ale eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează. Ea a apărut la începutul secolului al XX-lea în Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor etice dincolo de spațiul general al "acțiunii umane".
Aceasta definește un sistem de principii, valori, norme și coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea respectării lor. În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează valorile morale ca atare, deși, acestea devin funcționale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii.
Etica în afaceri vizează, printre altele, atitudinea, conduita corectă și onestă a unei firme față de angajați, clienți, comunitatea în care acționează, investitori, acționari, etc.
Domeniile la care se referă responsabilitățile etice ale firmei şi aspectele implicate sunt următoarele:
- clienții (calitatea produselor şi serviciilor, informaţii asupra conținutului produselor, preţul, responsabilități şi servicii după vânzare, rezolvarea reclamațiilor);
- salariați (tratarea echitabilă în probleme de angajare, promovare, concediere, salarii, premii, sancțiuni);
- proprietari (profituri, riscuri, promovarea intereselor acestora, informarea lor corectă privind situaţia existentă);
- furnizori (condiţiile de achitare, schimb de informaţii, calitatea produselor);
- concurenți (metode de competiție, stima reciprocă);
- comunitate (protejarea mediului, sprijin bănesc şi material pentru servicii de sănătate, educație, învăţământ, cultură).
Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună, de echitate şi discriminare, libertate şi constrângere etc.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate şi aplicate în toate sferele de activitate ale actorului economic. În această viziune, promovarea unui comportament etic adecvat, atât din partea managerilor cât şi a subordonaților, are o importanță capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizații.
Unele din principiile de bază ale eticii în afaceri sunt:
- Responsabilitatea economică şi socială a companiei
Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social. În ceea ce privește latura economică, se vorbește în principal despre două abordări:
- abordarea clasică: firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacție. Principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al acționarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o singură preocupare: rezultatele financiare;
- abordarea socio-economică: maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei, prima este asigurarea supraviețuirii acesteia. Argumente:
- societățile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită țară şi trebuie să se conformeze climatului legal şi de afaceri din țara în care operează; deci ele nu sunt responsabile numai față de acționari;
- orizontul de timp al existenței firmei este unul lung, deci ea trebuie să urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligații sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea etc.) şi costurile ce le sunt asociate;
- practica arată că firmele nu sunt instituții economice pure, ci ele se implică şi în politică, în sport (sponsorizări), sprijină autoritățile naționale sau locale etc.
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligația fermă a unei firme, dincolo de obligațiile legale sau de cele impuse de restricțiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societății. Firma se consideră responsabilă nu numai față de proprietari (acționari), ci şi față de clienți, furnizori, angajați, organisme guvernamentale, creditori, comunități locale, opinie publică.
- Încrederea între participanții la viața economică
Etica este necesară, dar nu suficientă, pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienților, comunității, angajaților, întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de importantă în relațiile de afaceri.
Încrederea înseamnă de fapt micșorarea riscului asumat, încrederea, bazată pe experiența bunelor relații cu alți oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor şi intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele relații ale firmei se referă la:
- încrederea în relațiile cu furnizorii: relațiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa cum ar vrea el să fie tratat;
- încrederea în relațiile cu consumatorii: clienții așteaptă de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă, precum şi informații reale, pertinente;
- încrederea în relațiile cu angajații: un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a angajaților, la confidență, la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă.
- Comunicarea onestă şi tratamentul corect
- în privința clienților firmei: produsele trebuie să fie de calitate, sigure, să aibă instrucțiuni de folosire, avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator;
- în privința angajaților: angajații nu trebuie să fie tratați doar ca o marfă - forță de muncă, deoarece sunt ființe umane și trebuie să le fie respectate drepturile de angajați;
- față de acționari: un comportament etic presupune gestiune corectă, loialitate, informare, transparență, confidențialitatea;
- față de comunitate: protejarea mediului, contribuție la soluționarea problemelor sociale, respectarea diversității culturale.
Principiile liderilor etici în afaceri sunt:
- Tratează toți angajanții drept persoane unice, valoroase.
Nu tratează niciodată pe cineva ca şi cum ar fi dispensabil, fără valoare sau drept „un simplu membru al echipei”.
- Susțin libertatea, creșterea şi dezvoltarea fiecărui angajat.
Nu analizează niciodată pe cineva prin stereotipuri şi imagini sau lucruri fixate şi imposibil de schimbat.
- Comunică cu angajanții folosind numele cu respect.
Nu folosesc şi să nu impun niciodată celorlalți alte înțelesuri sau nume nepotrivite.
- Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă.
Nu adoptă politici sau cereri asupra angajanților care să submineze echilibrul zilnic.
- Onorează şi respectă familiile angajanților.
Nu subestimează niciodată semnificanții familiei şi a prietenilor pentru angajanți.
- Protejează viața, siguranţa şi sănătatea angajanților.
Nu pune în pericol siguranţa fizică a vreunei persoane.
- Creează un mediu de lucru fără hărțuire sexuală.
Nu permite comunicări sau activități inadecvate din punct de vedere sexual.
- Sunt corecți şi echitabili în probleme financiare.
Nu tolerează niciodată salarii, prețuri sau practici financiare injuste.
- Comunică deschis cu subordonații.
Nu caracterizează niciodată greșit persoanele, produsele, serviciile sau faptele.
- Cultivă o atitudine pozitivă față de celelalte persoane şi realizările acestora.
Nu cedează tendințelor de invidie sau tentației de a-şi însuși meritele muncii altora.
Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă una din ramurile specializate ale eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează. Ea a apărut la începutul secolului al XX-lea în Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor etice dincolo de spațiul general al "acțiunii umane".
Aceasta definește un sistem de principii, valori, norme și coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea respectării lor. În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează valorile morale ca atare, deși, acestea devin funcționale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii.
Etica în afaceri vizează, printre altele, atitudinea, conduita corectă și onestă a unei firme față de angajați, clienți, comunitatea în care acționează, investitori, acționari, etc.
Domeniile la care se referă responsabilitățile etice ale firmei şi aspectele implicate sunt următoarele:
- clienții (calitatea produselor şi serviciilor, informaţii asupra conținutului produselor, preţul, responsabilități şi servicii după vânzare, rezolvarea reclamațiilor);
- salariați (tratarea echitabilă în probleme de angajare, promovare, concediere, salarii, premii, sancțiuni);
- proprietari (profituri, riscuri, promovarea intereselor acestora, informarea lor corectă privind situaţia existentă);
- furnizori (condiţiile de achitare, schimb de informaţii, calitatea produselor);
- concurenți (metode de competiție, stima reciprocă);
- comunitate (protejarea mediului, sprijin bănesc şi material pentru servicii de sănătate, educație, învăţământ, cultură).
Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună, de echitate şi discriminare, libertate şi constrângere etc.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate şi aplicate în toate sferele de activitate ale actorului economic. În această viziune, promovarea unui comportament etic adecvat, atât din partea managerilor cât şi a subordonaților, are o importanță capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizații.
Unele din principiile de bază ale eticii în afaceri sunt:
- Responsabilitatea economică şi socială a companiei
Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social. În ceea ce privește latura economică, se vorbește în principal despre două abordări:
- abordarea clasică: firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de tranzacție. Principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al acționarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o singură preocupare: rezultatele financiare;
- abordarea socio-economică: maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei, prima este asigurarea supraviețuirii acesteia. Argumente:
- societățile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită țară şi trebuie să se conformeze climatului legal şi de afaceri din țara în care operează; deci ele nu sunt responsabile numai față de acționari;
- orizontul de timp al existenței firmei este unul lung, deci ea trebuie să urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligații sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea etc.) şi costurile ce le sunt asociate;
- practica arată că firmele nu sunt instituții economice pure, ci ele se implică şi în politică, în sport (sponsorizări), sprijină autoritățile naționale sau locale etc.
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligația fermă a unei firme, dincolo de obligațiile legale sau de cele impuse de restricțiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societății. Firma se consideră responsabilă nu numai față de proprietari (acționari), ci şi față de clienți, furnizori, angajați, organisme guvernamentale, creditori, comunități locale, opinie publică.
- Încrederea între participanții la viața economică
Etica este necesară, dar nu suficientă, pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienților, comunității, angajaților, întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de importantă în relațiile de afaceri.
Încrederea înseamnă de fapt micșorarea riscului asumat, încrederea, bazată pe experiența bunelor relații cu alți oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor şi intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele relații ale firmei se referă la:
- încrederea în relațiile cu furnizorii: relațiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa cum ar vrea el să fie tratat;
- încrederea în relațiile cu consumatorii: clienții așteaptă de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă, precum şi informații reale, pertinente;
- încrederea în relațiile cu angajații: un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a angajaților, la confidență, la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă.
- Comunicarea onestă şi tratamentul corect
- în privința clienților firmei: produsele trebuie să fie de calitate, sigure, să aibă instrucțiuni de folosire, avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator;
- în privința angajaților: angajații nu trebuie să fie tratați doar ca o marfă - forță de muncă, deoarece sunt ființe umane și trebuie să le fie respectate drepturile de angajați;
- față de acționari: un comportament etic presupune gestiune corectă, loialitate, informare, transparență, confidențialitatea;
- față de comunitate: protejarea mediului, contribuție la soluționarea problemelor sociale, respectarea diversității culturale.
Principiile liderilor etici în afaceri sunt:
- Tratează toți angajanții drept persoane unice, valoroase.
Nu tratează niciodată pe cineva ca şi cum ar fi dispensabil, fără valoare sau drept „un simplu membru al echipei”.
- Susțin libertatea, creșterea şi dezvoltarea fiecărui angajat.
Nu analizează niciodată pe cineva prin stereotipuri şi imagini sau lucruri fixate şi imposibil de schimbat.
- Comunică cu angajanții folosind numele cu respect.
Nu folosesc şi să nu impun niciodată celorlalți alte înțelesuri sau nume nepotrivite.
- Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă.
Nu adoptă politici sau cereri asupra angajanților care să submineze echilibrul zilnic.
- Onorează şi respectă familiile angajanților.
Nu subestimează niciodată semnificanții familiei şi a prietenilor pentru angajanți.
- Protejează viața, siguranţa şi sănătatea angajanților.
Nu pune în pericol siguranţa fizică a vreunei persoane.
- Creează un mediu de lucru fără hărțuire sexuală.
Nu permite comunicări sau activități inadecvate din punct de vedere sexual.
- Sunt corecți şi echitabili în probleme financiare.
Nu tolerează niciodată salarii, prețuri sau practici financiare injuste.
- Comunică deschis cu subordonații.
Nu caracterizează niciodată greșit persoanele, produsele, serviciile sau faptele.
- Cultivă o atitudine pozitivă față de celelalte persoane şi realizările acestora.
Nu cedează tendințelor de invidie sau tentației de a-şi însuși meritele muncii altora.
