Atingerea de către o firmă a obiectivelor pentru care a fost constituită implică, pe lângă performarea în condiţii de eficienţă a proceselor operatorii, şi asigurarea ritmică a resurselor necesare desfăşurării acestora, şi de asemenea, valorificarea în condiţiile cele mai avantajoase a producţiei realizate. În acest scop, se impune găsirea celei mai adecvate şi avantajoase variante de organizare a compartimentelor de aprovizionare, desfacere şi marketing.
În multe situaţii compartimentele de marketing şi de desfacere sunt reunite sub denumirea de compartiment, sector, sau departament de marketing.
- Richards oferă câteva variante de organigramă elocvente în privinţa locului compartimentelor de aprovizionare şi marketing în structura unităţii economice. Modalităţile de reprezentare sunt diverse, în cele ce urmează fiind reprezentate cele mai relevante maniere de redare a unor asemenea organigrame, şi anume:
-organigrama pe scară orizontală; (fig 1.2)
-organigrama pe scară verticală. (fig. 1.3)
-organigrama circulară; (fig. 1.4)
În cele ce urmează se vor descrie câteva variante de organizare a acestor compartimente, cu avantajele şi dezavantajele inerente fiecăreia dintre ele.
Managementul aprovizionării asigură echilibrul între necesităţi şi disponibilul de resurse materiale ce poate fi asigurat de o întreprindere. Activitatea de aprovizionare urmăreşte asigurarea completă şi complexă a unităţii economice cu resurse materiale şi echipamente tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele solicitate şi cu un cost minim.
Fig. 1.4: Organigrama circulară
În funcţie de dimensiunile lor şi de profilul de activitate, organizaţiile prezintă trăsături caracteristice diverse. Ţinând cont de aceste elemente se pot elabora o serie întreagă de structuri organizatorice, în care compartimentele care au ca obiect direct de activitate aprovizionarea şi desfacerea produselor firmei ocupă poziţii variate, caracterizate de legături diverse cu celelalte componente ale structurii complexe din care fac parte. Anterior, au fost descrise câteva variante de scheme organizatorice potenţial aplicabile în cazul firmelor româneşti actuale.
Pe lângă acestea, în literatura de specialitate sunt prezentate o serie de alte variante organizatorice, cum ar fi: structurarea pe divizii teritorial delimitate, structurarea pe tipuri de produse, structurarea hibridă, sau combinată.
La proiectarea structurii organizatorice este necesar să se ţină cont, cel puţin, de următoarele elemente:
1).Gradul dorit de descentralizare a autorităţii în actul managerial;
2).Nivelul de formalizare al normelor stabilite în cadrul organizaţiei;
3).Nivelul de standardizare al activităţilor care fac obiectul de activitate al organizaţiei;
4).Complexitatea activităţilor desfăşurate în cadrul organizaţiei a cărei structură urmează a fi proiectată.
Este necesar să se precizeze faptul că nu există o structură optimală, aplicabilă oricărei situaţii date. adaptarea celei mai bune variante structurale depinzând de abilitatea corpului managerial care are ca obiect de activitate identificarea celei mai bune variante structurale din mulţimea celor raţional disponibile. Managerii însărcinaţi cu derularea acestei activităţi trebuie să aleagă şi să combine elementele structurale astfel încât să identifice elementele structurale care concură în cea mai mare măsură la realizarea obiectivului general pentru care a fost constituită organizaţia respectivă.
Procesele şi activităţile specifice influenţează şi ele în mod radical proiectarea structurii organizaţiei, sectorizarea, compartimentarea şi departamentarea. Modul în care fiecare dintre aceste procese trebuie organizat şi condus va genera forma adecvată de structură.
Procesul decizional poate avea un profund caracter participativ pentru cazul organizaţiilor care desfăşoară activităţi diversificate, legăturile dintre nivelurile de conducere şi execuţie trebuind în acest caz, să fie cât mai strânse şi directe.
Obiectivele organizaţiei impun de asemenea găsire structurilor adecvate în vederea atingerii lor.
Obiectul de activitate al organizaţiei, volumul de activitate şi diversitatea elementelor cuprinse în nomenclatorul de fabricaţie vor influenţa în mod hotărâtor şi modul de organizare a compartimentelor de aprovizionare şi desfacere din cadrul unităţilor industriale.
