Tipologia intreprinzatorilor

Unul dintre aspectele cel mai frecvent abordate referitoare la întreprinzători este clasificarea lor. Specialiştii au realizat zeci de clasificări, care diferă între ele din punct de vedere al premiselor pe care se bazează, al criteriilor utilizate, al categoriilor considerate, al caracteristicilor relevate. Putem spune că este necesară, mai întâi, o prezentare selectivă a unui set de clasificări realizate în perioada postbelică. Acest lucru este făcut cu scopul de a sesiza în dinamică modificările de percepţie şi de optică ale specialiştilor în domeniu.

Tipologia întreprinzătorilor

Clasificarea lui Miner

       Această clasificare este realizată în 1997. Specialistul american, realizează, în funcţie de conţinutul demersului antreprenorial şi al elementelor specifice, patru tipuri de întreprinzător, şi anume:

a) întreprinzătorul performant profesional, caracterizat prin:

• alocă foarte mult timp afacerii;
• crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
• încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
• posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
• apelează la tehnici de planificare;
• pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi formalizată;
• manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
• posedă o mare capacitate de a soluţiona probleme;
• reacţionează bine în situaţii de criză.

Testele efectuate au relevat elementele psihologice specifice acestui tip de întreprinzător:

Elemente psihologice specifice

b) întreprinzătorul „supervânzător” (supercomerciant), ale cărui trăsături principale sunt:

• este permanent preocupat să vândă;
• se concentrază asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
• nu renunţă niciodată să vândă;
• apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
• pune accent pe relaţiile umane şi pe munca în echipă.

Testele au relevat că elementele psihologice aferente acestui tip de întreprinzător prezintă intensitatea înscrisă în tabelul următor:

Elemente psihologice specifice

c) întreprinzătorul-manager, care se caracterizează prin:

• posedă calităţi şi pregătire managerială apreciabile;
• îi place să conducă propriii salariaţi, în care scop se străduieşte să dezvolte o firmă de dimensiuni cât mai mari;
• alocă timp şi resurse pentru a convinge potenţialii clienţi să cumpere produsele firmei sale;
• încurajează personalul să-şi construiască şi să urmează o cariere în cadrul companiei;
• pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale dintre persoane şi pe construirea unei culturi organizaţionale specifice firmei.

 Rezultatele testelor referitoare la aspectele psihologice care-l caracterizează sunt incluse în tabelul următor:

Elementele psihologice specifice

d) întreprinzătorul-expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii sunt:

• posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;
• deţine „libertatea” de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
• acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a finaliza noua idee;
• îşi consacră energia obţinerii sprijunului pentru a implementa ideea nouă;
• îşi cristalizează o viziune asupra afacerii.

 Testele au evidenţiat tabloul psihologic înscris în tabelul următor:

Elemente specifice

Tipologia STRATOS

      O altă clasificare, poate cea mai propagată, cunoscută şi citată în ultimii ani  în Europa este cea realizată de un grup de cercetători în cadrul proiectului de cercetare STRATOS derulată în opt ţări. La baza acestei tipologii se află criteriile: natura atitudinilor intelectuale şi comportamentelor întreprinzătorului.

S-au realizat două categorii de atitudini şi comportamente – creativ-dinamice şi managerial-administrative, din a căror combinare au rezultat patru tipuri de întreprinzători.

Tipuri de întreprinzători

Caracteristicile celor patru tipuri de întreprinzători au fost delimitate de specialişti pe baza unei cuprinzătoare şi aprofundate cercetări efectuate prin intervievarea a 1910 întreprinzători din întreprinderi mici din opt ţări. Obiectul analizei l-au constituit 85 de parametri ce reflectă fenomenul antreprenorial, caracteristicile şi activităţile întreprinzătorului cu un grad ridicat de complexitate.

Elementele principale referitoare la cele patru tipuri de întreprinzători, aşa cum au rezultat din cercetarea STRATOS,sunt:

• întreprinzătorul de tip A – universal sau complet – posedă o bună pregătire economică, manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor implicate de demersul intreprenorial, demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la mediu. Orientarea strategică ce tinde să predomine în firmele conduse de aceşti antreprenori este diversificarea. Obiectivele urmărite cu precădere sunt obţinerea de bani şi a unui stil de viaţă atractiv, bogat în satisfacţii personale. Din punct de vedere temperamental, întreprinzătorul de tip A corespunde, de cele mai multe ori, temperamentului coleric. Cercetările au relevat că întreprinzătorii de tip A sunt cei mai performanţi din punct de vedere economic.
• întreprinzătorul de tip B – dinamic sau pionier – este deosebit de creativ, apropiindu-se de tipul de întreprinzător inovator prezentat de Schumpeter. Un element distinctiv al său îl constituie disponibilitatea superioară spre asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte categorii. Se adaptează bine la schimbările din mediul intreprenorial. Temperamentul caracteristic este cel sangvin. Orientările strategice cel mai des utilizate în firma sa sunt penetrarea pe piaţă şi dezvoltarea produsului. Obiectivele sunt preponderent aceleaşi cu ale predecesorului său, adică, obţinerea de bani şi a unui stil de viaţă plin de satisfacţii. Ca performanţă, se plasează, împreună cu întreprinzătorii organizatori, pe plan secund, după întreprinzătorii de tip A.
• întreprinzătorul de tip O – organizatorul – se caracterizează prin acordarea unei atenţii majore aspectelor administrative. Îşi bazează deciziile şi acţiunile pe o capacitate ridicată de a raţiona, cu o puternică tentă analitică, manifestând un puternic spirit organizatoric. Temperamentul îl poate încadra în rândul „melancolicilor”. În conceperea şi operaţionalizarea acţiunilor antreprenoriale, situează pe prim plan realizarea de scopuri de natură familial-antreprenorială.
• Întreprinzătorul de tip R – clasic sau rutinier – se caracterizează prin amploarea mai redusă a deciziilor şi acţiunilor, prudenţă apreciabilă, negenerând firme puternice şi apreciabile. Orientarea strategică predilectă este diversificarea, performanţele obţinute situându-l pe ultima poziţie în cadrul celor patru. Temperamentul flegmatic le este caracteristic.